profera (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PROFERÁ, proferez, vb. I.
Tranz. (
Livr.) A rosti, a pronunța (cu voce ridicată) blesteme, amenințări etc. [
Prez. ind. și:
profér] – Din
fr. proférer.profera (Dicționar de neologisme, 1986)PROFERÁ vb. I. tr. A spune, a rosti injurii, amenințări etc. [< fr.
proférer, cf. lat.
proferre – a purta înainte].
profera (Marele dicționar de neologisme, 2000)PROFERÁ vb. tr. a spune, a rosti injurii, blesteme, amenințări. (< fr.
proférer)
profera (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)!proferá (a ~) (
livr.)
vb.,
ind. prez. 3
profereázăproferà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)proferà v. a rosti:
a profera amenințări.