proestos (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PROESTÓS, proestoși, s. m. (
Înv.) Călugăr sau preot cu cel mai înalt rang în ierarhia clericilor unei mănăstiri sau a unei biserici. [
Pr.:
pro-es-. –
Var.:
proistós s. m.] – Din
ngr. proestós.proestos (Dicționar de arhaisme și regionalisme, 2002)proestós, proestóși, s.m. (înv. și reg.)
1. călugăr sau preot cu cel mai înalt rang în ierarhia clericilor unei mânăstiri sau a unei biserici; cleric mai mare peste o plasă.
2. șef al unei bresle, al unei corporații; staroste.
3. șef al unui serviciu public, al unei instituții (administrative, politice).
proestos (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)proestós (proestóși), s. m. – Superior, șef. –
Var. proistos. –
Mr. proesto „președinte”.
Ngr. προεστώς (Tiktin; Gáldi 237).
proestos (Dicționaru limbii românești, 1939)proestós, V.
proistos.proestos (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)!proestós/proistós (
înv.,
reg.)
(pro-is-) s. m.,
pl. proestóși/proistóși