procoviță (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))PRÓCOVIȚĂ, procovițe, s. f. (
Reg.) Procov. [
Acc. și:
procóviță] –
Sb. pokrovac.procoviță (Dicționaru limbii românești, 1939)prócoviță f., pl.
e (din
procovăț).
Vest. Învălitoare, cergă (de oamenĭ saŭ de caĭ). – Și
-víță.