procov (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))PROCÓV, procoave, s. n. (
Înv.) Văl, pânză cu care se acoperă diverse lucruri; pătură, postav. – Slav (
v. sl. pokrovŭ).
procov (Dicționaru limbii românești, 1939)procóv, V.
pocrov.procov (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)procov n.
1. hobot de mireasă;
2. preș, scoarță. [Slav. POKROVŬ, acoperământ, văl].