procopsit (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PROCOPSÍT, -Ă adj. v. pricopsit.procopsit (Dicționaru limbii românești, 1939)procopsít și (est)
pricopsít, -ă adj.
Fam. Care s´a procopsit, a ajuns într´o situațiune fericită.
Măĭ procopsitule ! Procopsitu cela !, expresiunĭ ironice adresate unuĭ neprocopsit, unuĭ păcătos.
procopsit (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)procopsit a. erudit, instruit:
procopsit în toate învățăturile.