proclama (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PROCLAMÁ, proclám, vb. I.
Tranz. 1. A anunța ceva în mod solemn și oficial; a aduce la cunoștința publică (printr-o proclamație) un fapt de mare importanță și de interes general.
2. A acorda cuiva în mod oficial un titlu, un drept, o calitate. ◊
Refl. Colonia s-a proclamat independentă. 3. A crea, a institui, a stabili, a introduce.
4. A susține ceva deschis, cu convingere; a afirma cu tărie. – Din
fr. proclamer, lat. proclamare.proclama (Dicționar de neologisme, 1986)PROCLAMÁ vb. I. 1. tr. A anunța ceva în mod solemn.
2. tr., refl. A (se) învesti în mod oficial cu un titlu.
3. tr. A susține, a declara ceva deschis, în public. [P.i.
proclám și
-mez. / < fr.
proclamer, it., lat.
proclamare].
proclama (Marele dicționar de neologisme, 2000)PROCLAMÁ vb. I. tr. 1. a anunța ceva în mod solemn. 2. a susține, a declara ceva deschis în public. II. tr., refl. a (se) învesti în mod oficial cu un titlu. (< fr.
proclamer, lat.
proclamare)
proclama (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)proclamá (a ~) (pro-cla-) vb.,
ind. prez. 3
proclámăproclamà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)proclamà v.
1. a publica cu glasul tare și cu solemnitate:
a proclama o lege; 2. fig. a declara sus și tare:
a proclama libertatea.