proclamație (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PROCLAMÁȚIE, proclamații, s. f. Text oficial prin care se aduce la cunoștința publică un fapt de mare importanță și de interes general; declarație scrisă prin care se face un apel în vederea unei acțiuni importante; proclamare. [
Var.: (
înv.)
proclamațiúne s. f.] – Din
fr. proclamation, lat. proclamatio, -onis.proclamație (Dicționar de neologisme, 1986)PROCLAMÁȚIE s.f. Proclamare. ♦ Manifest prin care se aduce la cunoștința publică un fapt de mare importanță. ♦ Apel tipărit având un caracter agitatoric. [Pron.
-iei, var.
proclamațiune s.f. / cf. fr.
proclamation, lat.
proclamatio].
proclamație (Marele dicționar de neologisme, 2000)PROCLAMÁȚIE s. f. comunicare oficială prin care se aduce la cunoștința publică un fapt de mare importanță. ◊ apel tipărit având un caracter agitatoric. (< fr.
proclamation, lat.
proclamatio)
proclamație (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)proclamáție (pro-cla-,
-ți-e) s. f.,
art. proclamáția (-ți-a), g.-d. art. proclamáției; pl. proclamáții, art. proclamáțiile (-ți-i-)