probozeală (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PROBOZEÁLĂ, probozeli, s. f. (
Înv.,
reg. și
fam.) Faptul de
a probozi. –
Probozi +
suf. -eală.probozeală (Dicționar de argou al limbii române, 2007)probozeală, probozeli s. f. (înv., reg.) mustrare, dojană, apostrofare
probozeală (Dicționaru limbii românești, 1939)probozeálă f., pl.
elĭ. Acțiunea de a probozi.
probozeală (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)probozeálă (
înv.,
reg.)
s. f.,
g.-d. art. probozélii; pl. probozéli