probator (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PROBATÓR, -OÁRE, probatori, -oare, adj. Care are calitatea de a dovedi ceva, care poate servi drept dovadă; probatoriu (
2). – Din
fr. probatoire.probator (Dicționar de neologisme, 1986)PROBATÓR, -OÁRE adj. v.
probatoriu.
probator (Marele dicționar de neologisme, 2000)PROBATÓR, -OÁRE adj. probatoriu. (< fr.
probatoire)