pritoacă - explicat in DEX

pritoacă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
PRITOÁCĂ, pritoace, s. f. (Reg.) Vas de lemn în care se transportă strugurii la teasc, în timpul culesului. – Din pritoci (derivat regresiv).

pritoacă (Dicționaru limbii românești, 1939)
pritoácă (oa dift.) f., pl. e (d. pritocesc). Cadă mică de cărat vinu la vie.

pritoacă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
pritoácă (vas) (reg.) s. f., g.-d. art. pritoácei; pl. pritoáce

pritoacă (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
pritoacă f. cadă mică de cărat vin. [Formă paralelă cu pritoc].