prisnel (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PRISNÉL s. n. v. prâsnel.prisnel (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)prisnél (prisnéle), s. n. –
1. Vîrful fusului. –
2. Partea interioară a fusului morii, care transmite pietrei de moară mișcarea roții hidraulice. –
3. Sfîrlează, titirez. –
4. Coada-șoricelului (Myriophyllum). –
5. Persoană isteață, ageră. –
Var. prîsnel, pristen, pristelnic. –
Megl. prăslen. Sl.,
cf. slov.
preslen, sb. pṝsljen, ceh. prslen din
sl. pręsti „a toarce” (Miklosich,
Slaw. Elem., 41; Cihac, II, 293; Conev 60)
cf. mag. pereszlén. Legătura cu
bg. părsten „inel” (Tiktin) nu este evidentă. Probabil este același cuvînt cu
prîslea (
var. prîsnea, pîrslea),
s. m. (cel mai mic dintre fii sau dintre frați), care trebuie să exprime ideea de „copil isteț” și pe care Cihac, II, 317, îl lega de
a prăsi „a reproduce” și Scriban de
sl. pristŭ „deget”.
prisnel (Dicționaru limbii românești, 1939)prisnél, prîsnél și (Vc.)
spîrnél și (Trans.)
prísten și
prístene n., pl.
e (sîrb.
pršijen, vertebră, ceh.
presien, prisnel, d. vsl.
prensti, a toarce). Feru rătund [!] care mărginește făcău sus și jos. La fusu moriĭ, partea în care se prind dințiĭ roateĭ (V.
tîrcol). Rotiță pusă la capătu de jos al fusuluĭ ca să-ĭ dea maĭ multă forță la învîrtire (volant).
Prîsnel (nord), fus foarte mic. Titirez.
Fig. Om ĭute, om ager.
Est. O plantă numită și
peniță (Vezĭ-o). – Și
zbîrnel (ChN. I, 199).
prisnel (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)PRISNEL, culme muntoasă în N
Pod. Someșan, parte componentă a șirului de munți scufundați („jugul intracarpatic”) care fac legătura între Carpații Orientali și cei Occidentali. Extinsă pe direcție NNE-SSV, în prelungirea NE a m-ților Meseș,
P. are aspectul unui deal înalt, cu povârnișuri abrupte și cu o culme largă, teșită ca o platformă. Culmea
P. este alcătuită din șisturi cristaline și petice de calcar.
Alt. max.: 651 m (
vf. Prisnel). Acoperită cu păduri de carpen și gorun.
prisnel (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)prisnel n. Mold.
1. rotiță dela capătul de jos al fusului unei mori (prin care trec măselele roatei):
prisnelul morii e alcătuit din șapte șiștori; fig.
moșneagul iute ca un prisnel CR.;
2. Bot. peniță. [Tr.
pristen = serb. PRSTEN, inel].