prisne (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)prísne adj. – (Înv.) Curat, legitim.
Sl. prisĭnŭ (Tiktin).
prisne (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))PRÍSNE adv. (
Înv. și
reg.) În întregime, cu totul. ♦ (Adjectival) Curat, neamestecat. – Slav (
v. sl. prisĩnŭ).
prisne (Dicționaru limbii românești, 1939)prísne adj. fix și adv. (vsl.
prisĭnŭ).
Vechĭ. Azĭ nord. Pur, neamestecat, sadea:
vin, aur prisne. – În Maram.
prizne.