primăvară (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PRÍMĂVARĂ, primăveri, s. f. Unul dintre cele patru anotimpuri care urmează după iarnă și precedă vara, cuprinzând (în emisfera noastră) intervalul dintre echinocțiul de la 21 martie și solstițiul de la 21 iunie. ◊
Expr. Primăvara vieții = tinerețea; tineretul. ♦ (Adverbial;
art.) În timpul sau în cursul acestui anotimp; în fiecare primăvară. ♦
Fig. (La
pl.) Ani (de tinerețe).
Are 20 de primăveri. [
Acc. și:
primăváră] –
Lat. primavera.primăvară (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)primăváră (primăvéri), s. f. – Al doilea anotimp al anului. –
Mr. primăveară, prumuveară, megl. primăveară, istr. primavera. Lat. primavera (Diez, I, 441; Pușcariu 1386; REW 6754 și 9765),
cf. alb. prendëverë (Philippide, II, 652),
it.,
prov.,
cat.,
sp.,
port. primavera, fr. primevère. –
Der. primăvăratic, adj. (de primăvară);
primăvăriță, s. f. (ghiocel, Galanthus nivalis);
primăvăros, adj. (de primăvară);
împrimăvăra, vb. (a veni primăvara);
desprimăvăra, vb. (a veni primăvara).
primăvară (Dicționaru limbii românești, 1939)prímăvară și
primăváră f., pl.
verĭ (lat. pop.
primavéra, d.
prima, cea dintîĭ, și
vera, vară, îld.
ver, primăvară; it. pv. cat. sp. pg.
primavera, fr.
primevère. V.
vară). Primu din cele patru anotimpurĭ, de la echinocțiu de primăvară pînă la solstițiu de vară (21 Martie – 21 Iunie).
Poet. Tinereță:
primăvara vĭețiĭ. An:
a trăit doŭă-zecĭ de primăverĭ.primăvară (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)PRIMĂVÁRĂ (
lat. primavera)
s. f. 1. (
ASTR.) Perioadă de timp cuprinsă între echinocțiul de primăvară (
c. 21 mart.) și solstițiul de vară (
c. 22 iun.), în emisfera nordică și între echinocțiul de toamnă (23 sept.) și solstițiul de iarnă (
c. 22 dec.) în emisfera sudică a Pământului. În timpul
p., ziua este la început egală cu noaptea, apoi crește treptat.
2. (
METEOR.) Anotimp de trecere de la iarnă la vară, care coincide în mare măsură cu
p. astronomică. Fenomenele caracteristice
p. sunt mai evidente în climatul temperat (așa-numitul climat cu patru anotimpuri). Debutul
p. (marcat de dispariția stratului de zăpadă și de reluarea ciclului de vegetație la plante), ca și desfășurarea ulterioară a diverselor faze fenologice variază ca dată calendaristică de la un an la altul și de la o regiune geografică la alta. Se distinge o perioadă prevernală (de
p. timpurie), incluzând în general luna martie și începutul lui aprilie, și o perioadă vernală (de
p. avansată), incluzând lunile aprilie-mai. Calendaristic primăvara durează de la 1 mart. până la 31 mai. ◊
Loc. De primăvară = (despre plante) care crește, care se dezvoltă în timpul primăverii;
sin. plante vernale; (despre sămânță) care se seamănă în timpul primăverii.
La primăvară = în primăvara viitoare.
Astă-primăvară = în primăvara trecută. ◊
Expr. Primăvara vieții = tinerețea, adolescența. ♦ (Adverbial; în forma
primăvara) În cursul primăverii; în fiecare primăvară. ♦
Fig. (La
pl.) Anii de tinerețe;
p. ext. vremuri, timpuri frumoase, fericite.
primăvară (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)prímăvară s. f.,
g.-d. art. prímăverii; pl. prímăveriprimăvară (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)primăvară f.
1. primul din cele patru anotimpuri ale anului care începe cu ecvinoxiul dela 21 Martie;
2. (poetic) an:
număr 20 de primăveri; 3. fig. vârsta tinerețelor:
în primăvara vieții; vieața-i fu o primăvară EM. [Lat. vulg. PRIMAVERA = clasic VER].