prim (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PRIM1, primuri, s. n. (
Reg.) Garnitură din blană (neagră, de miel) aplicată pe marginea căciulilor, a pieptarelor, a hainelor. – Din
magh. prém.prim (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PRIM2, -Ă, primi, -e, num. ord. (Adesea cu valoare de adjectiv)
1. Cel dintâi (în spațiu sau în timp); care se află la început, în fruntea unei serii; întâi, dintâi. ◊
Prima tinerețe = întâia perioadă a tinereții, care urmează imediat copilăriei.
Primă audiție = executare a unei bucăți pentru prima oară în fața publicului.
Prim ajutor = ajutor medical imediat, care se dă unui bolnav sau unui accidentat la fața locului.
Materie primă = material destinat prelucrării în vederea fabricării unui produs finit. ◊
Loc. adv. În primul rând (sau
loc) = înainte de toate. ♦ (Cu valoare adverbială, la
f.;
fam.) Mai întâi; primo.
2. Care este înaintea tuturor în privința însemnătății, a rangului, a calităților; important, principal. ◊
Prim amorez = actor care interpretează rolul de tânăr îndrăgostit; june prim. ◊
Loc. adj. De prim(ul) rang = de calitate superioară; excelent. ♦ (Ca element de compunere, precedând un termen care indică o funcție sau un grad ierarhic) Pe treapta cea mai înaltă, întâiul în categoria respectivă.
Prim-solist. ◊
Prim-ministru = șeful executivului; premier. ♦ (Despre instrumente, voci, instrumentiști) Care execută melodia principală, dominantă.
3. (În sintagma)
Număr prim = număr divizibil numai cu unitatea sau cu el însuși. – Din
lat. primus.prim (Dicționar de neologisme, 1986)PRIM, -Ă adj., num. ord. 1. Cel dintâi (în spațiu sau în timp); care se află în fruntea unei serii. ◊
Materie primă = material prin a cărui prelucrare se obțin produse finite.
2. Cel mai bun; cel mai însemnat etc. ◊
De prim rang = de calitate superioară.
3. Pe treapta cea mai înaltă, întâiul în categoria respectivă. // Element prim de compunere savantă cu sensul „întâi”, „primul”. [Var.
primi-, primo-. / < lat.
primus, cf. fr.
primi-, it.
primo-].
prim (Marele dicționar de neologisme, 2000)PRIM1- elem. „primul”. (< fr.
prim-, cf.
lat. primus)
prim (Marele dicționar de neologisme, 2000)PRIM2-, -Ă num. ord., adj. 1. cel dintâi (în spațiu sau în timp); care se află în fruntea unei serii. ♦ (mat.) număr ~ = număr natural care nu admite alți divizori decât pe 1 și pe el însuși; materie ~ă = materie brută prin a cărei prelucrare se obțin produse finite. 2. cel mai bun; cel mai însemnat etc. ♦ de ~ rang = de calitate superioară. 2. pe treapta cea mai înaltă, întâiul în categoria respectivă. ♦ ~ ministru = premier (< lat.
primus)
prim (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)prim (primă), adj. – Întîi.
Lat. primus. Este posibil să fie cuvînt moștenit, căci apare în
Palia de la Orăștie (1582); s-a păstrat și în Bihor
(îm)primă „mai întîi, înainte de toate” (REW 6756),
megl. prima „înainte, odinioară”. Cu celelalte sensuri este neologism. –
Der. primă, s. f. (premiu;
Arg., buzunarul din față), din
fr. prime; prima, vb., din
fr. primer; primat, s. m., din
fr. primat. Primăriu, adj. (se zice despre anumite varietăți de fructe), cuvînt rar folosit de Slavici, pare rezultat dintr-o confuzie cu
brumăriu. –
Comp. primadonă, s. f., din
it. primadonna; primogenitură, s. f., din
fr. primogéniture; primordial, adj., din
fr. primordial. –
Cf. primar, primăvară.prim (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)prim (prímuri), s. n. – Bordură, ceapraz, firet. –
Var. primă „panglică”.
Mag. prém (Cihac, II, 292). În
Trans.prim (Dicționar de argou al limbii române, 2007)prim, primi s. m. (în perioada dictaturii comuniste) prim-secretar al unui comitet județean de partid.
prim (Dicționaru limbii românești, 1939)1) *prim, -ă adj. (lat.
primus, primu [un superlativ de la
pro și
prae, înainte. Comparativu
prior]). Cel dintîĭ, întîĭu:
primu om s´a numit Adam, primu prezident, un prim acont, cauză primă. – Vrom.
den primă, de-a prima, maĭ întîĭ, în ainte [!] de toate. Azĭ (Bihor)
din primă, maĭ întîĭ;
în primă, la timp.
prim (Dicționaru limbii românești, 1939)2) prim (nord) n., pl.
urĭ, și
prímă (Trans.) f., pl.
e (ung. ceh.
prém, nsl.
prem, cĭucure,
prema, tresă, d. mgerm.
brem).
Nord. Garnitură, bandă, guler de blană saŭ de alt-ceva la marginea uneĭ haĭne. – În Pt.
plimb (după
plimb 1. V.
sleme), pl.
urĭ: să-țĭ fac un plimb din doĭ meĭ la cojoc (Sov. 19).