primulă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PRÍMULĂ, primule, s. f. Plantă ornamentală din familia primulaceelor, cu flori liliachii sau purpurii
(Primula obconica). [
Acc. și:
primúlă] – Din
fr.,
lat. primula.primulă (Dicționar de neologisme, 1986)PRÍMULĂ s.f. Plantă ornamentală cu flori purpurii sau liliachii; (
pop.) ciuboțica-cucului. [< lat.
primula].
primulă (Marele dicționar de neologisme, 2000)PRÍMULĂ s. f. plantă ornamentală cu flori purpurii sau liliachii; ciuboțica-cucului. (< fr., lat.
primula)
primulă (Dicționaru limbii românești, 1939)*prímulă f., pl.
e (din lat. botanică
primula, dim. d. lat.
prima, întîĭa).
Bot. Numele maĭ multor plante, ca
cĭoboțica cuculuĭ saŭ
țîța vaciĭ, gălbișoara, pînea [!] porculuĭ, urechea ursuluĭ ș. a.
primulă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)!primúlă/prímulă s. f.,
g.-d. art. primúlei/prímulei; pl. primúle/prímule