primpretor (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PRIM-PRÉTOR, prim-pretori, s. m. (În vechea organizare administrativă a țării) Funcționar mai mare în grad decât pretorul (
3). –
Prim2 +
pretor.primpretor (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))PRIMPRÉTOR, primpretori, s. m. (În ierarhia administrativă mai veche) Funcționar administrativ, mai mare decât pretorul, care conducea o plasă. – Din
prim2 + pretor.