primprejur (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PRIMPREJÚR adv.,
prep. (Local)
1. Adv. Prin apropiere, din (sau în) vecinătate; în jur, împrejur.
2. Prep. (
Art.) În jurul, (de jur) împrejurul. –
Prin +
pre2 +
jur.primprejur (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)primprejúr adv.