primăvărel (Dicționar de regionalisme și arhaisme din Maramureș, 2011)
primăvărél, -ei, s.m. – Văr primar: „Merg trei veri primăvărei, / Îs tustrei păcurărei” (Bârlea 1924). – Cf. primar, primăvară (MDA).
primăvărel (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
primăvărel a. (poetic) primăvăratic: pe un vânt primăvărel AL.