priincios (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PRIINCIÓS, -OÁSĂ, priincioși, -oase, adj. (
Pop.) Prielnic, favorabil, folositor. [
Pr.:
pri-in-] –
Priință +
suf. -ios.priincios (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)priinciós (
pop.)
(pri-in-) adj. m.,
pl. priincióși; f. priincioásă, pl. priincioásepriincios (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)priincios a. favorabil:
vreme priincioasă.priincĭos (Dicționaru limbii românești, 1939)priincĭós, -oásă adj. (d.
priință). Prielnic, favorabil, folositor:
aer priincĭos sănătățiĭ, timp priincĭos semănăturilor.