priincĭos - explicat in DEX

priincios (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
PRIINCIÓS, -OÁSĂ, priincioși, -oase, adj. (Pop.) Prielnic, favorabil, folositor. [Pr.: pri-in-] – Priință + suf. -ios.

priincios (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
priinciós (pop.) (pri-in-) adj. m., pl. priincióși; f. priincioásă, pl. priincioáse

priincios (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
priincios a. favorabil: vreme priincioasă.

priincĭos (Dicționaru limbii românești, 1939)
priincĭós, -oásă adj. (d. priință). Prielnic, favorabil, folositor: aer priincĭos sănătățiĭ, timp priincĭos semănăturilor.