prihănie(Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993)) PRIHĂNÍE s. f. (Înv.; în expr.) Fără prihănie = fără prihană. – Din prihană + suf. -ie.
prihănie(Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929) prihănie f. fig. prihană: traiu fără mustrare și fără prihănie AL.