pricinaș - explicat in DEX

pricinaș (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
PRICINÁȘ, -Ă, pricinași, -e, s. m. și f., adj.(Pop.) 1. S. m. și f., adj. (Om) certăreț. 2. S. m. și f. Împricinat, inculpat; făptaș, vinovat. – Pricină + suf. -aș.

pricinaș (Dicționaru limbii românești, 1939)
pricináș, -ă adj. (d. pricină). Care umblă după pricinĭ, cîrcotaș. Împricinat: nurora pricinașă, toțĭ pricinașiĭ (VR. 1911, 8, 208). V. boclucaș și căuzaș.

pricinaș (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
pricináș (pop.) adj. m., s. m., pl. pricináși; adj. f., s. f. pricináșă, art. pricináșa, pl. pricináșe

pricinaș (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
pricinaș m. cel ce caută pricină.