priboire (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PRIBOÍRE s. f. Acțiunea de
a priboi2. –
V. priboi2.priboire (Dicționar de arhaisme și regionalisme, 2002)priboíre,
priboíri, s.f. (pop.)
1. găurire, perforare.
2. țintire cu privirea, fixare.
priboire (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)priboíre s. f.,
g.-d. art. priboírii