prezicător (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PREZICĂTÓR, -OÁRE, prezicători, -oare, s. m. și
f. Persoană care se îndeletnicește cu ghicitul viitorului cuiva în cărți, în cafea, în palmă etc.; ghicitor. –
Prezice +
suf. -ător.prezicător (Dicționar de neologisme, 1986)PREZICĂTÓR, -OÁRE s.m. și f. Prevestitor. [<
prezice].
prezicător (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)prezicătór s. m.,
pl. prezicătóri