prevestitor (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PREVESTITÓR, -OÁRE, prevestitori, -oare, adj. (Adesea substantivat) Care anunță dinainte, care prevestește ceva; care constituie un indiciu a ceea ce se va întâmpla. –
Prevesti +
suf. -tor.prevestitor (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)prevestitór adj. m.,
pl. prevestitóri; f. sg. și
pl. prevestitoáreprevestitor (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)prevestitor m. cel ce prevestește.