prevestire (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PREVESTÍRE, prevestiri, s. f. Acțiunea de
a prevesti; semn prevestitor. –
V. prevesti.prevestire (Dicționaru limbii românești, 1939)prevestíre f. Anunțare din ainte [!]. Prezicere.
prevestire (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)prevestíre s. f.,
g.-d. art. prevestírii; pl. prevestíriprevestire (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)prevestire f. prezaj.