prevedere (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PREVEDÉRE, prevederi, s. f. 1. Faptul de
a (se) prevedea. ♦ (Mai ales la
pl.) Indicație, dispoziție dintr-un tratat, dintr-un act normativ etc. ♦
Prevederi sociale = ansamblu de măsuri privitoare la acordarea asistenței sociale unor persoane care și-au pierdut capacitatea de muncă sau minorilor rămași fără susținători.
2. Prudență, precauție. –
V. prevedea.prevedere (Dicționar de neologisme, 1986)PREVEDÉRE s.f. Faptul de a prevedea.
2. (
La pl.) Măsuri, dispoziții cuprinse într-un regulament, într-o lege care trebuie respectate.
3. Prudență. [<
prevedea].
prevedere (Marele dicționar de neologisme, 2000)PREVEDÉRE s. f. 1. faptul de a prevedea. 2. (pl.) măsuri, dispoziții cuprinse într-un act normativ, într-un tratat etc., care trebuie respectate. ♦ ĩ sociale = sistem de măsuri privind acordarea de asistență socială persoanelor care și-au pierdut capacitatea de muncă. 3. prudență, precauție. (< prevedea)
prevedere (Dicționaru limbii românești, 1939)prevedére f. Acțiunea de a prevedea, de a ști cele viitoare. Îngrijire, precauțiune:
înainta cu multă prevedere. V.
prudență, providență.prevedere (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)prevedére s. f.,
g.-d. art. prevedérii; pl. prevedériprevedere (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)prevedere f.
1. acțiunea de a prevedea;
2. cunoașterea celor viitoare;
3. precauțiune.