prerogativă - explicat in DEX

prerogativă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
PREROGATÍVĂ, prerogative, s. f. Împuternicire, privilegiu acordat în exclusivitate șefului unui stat sau unui demnitar. – Din fr. prérogative, lat. praerogativa.

prerogativă (Dicționar de neologisme, 1986)
PREROGATÍVĂ s.f. 1. Centurie care își dădea prima votul în condițiile din vechea Romă. 2. Autoritate, privilegiu, avantaj acordat cuiva prin lege sau prin uz. [< fr. prérogative, cf. lat. praerogativa].

prerogativă (Marele dicționar de neologisme, 2000)
PREROGATÍVĂ s. f. privilegiu, avantaj acordat cuiva prin lege sau prin uz. (< fr. prérogative, lat. praerogativa)

prerogativă (Dicționaru limbii românești, 1939)
*prerogatívă f., pl. e (lat. prae-rogativa, d. práe-rogo, -rogáre, a cere cel dintîĭ. V. rog). La vechiĭ Romanĭ, tribu saŭ centuria care vota întîĭ. Privilegiu eĭ. Azĭ, drept, privilegiŭ: diplomele acordă prerogative stabilite pin [!] lege.

prerogativă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
prerogatívă s. f., g.-d. art. prerogatívei; pl. prerogatíve

prerogativă (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
prerogativă f. 1. privilegiu excluziv unor funcțiuni sau demnități; 2. facultate particulaiă: cuvântul e prerogativa omului.