prerie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PRERÍE, prerii, s. f. Asociație vegetală formată din ierburi, caracteristică pentru unele regiuni ale Americii de Nord; regiune de stepă care cuprinde o asemenea vegetație. – Din
fr. prairie.prerie (Dicționar de neologisme, 1986)PRERÍE s.f. Întindere mare de pășuni în America de Nord, acoperită cu ierburi înalte și subarbuști. [Pron.
-ri-e, gen.
-iei, var.
preerie s.f. / < fr., engl.
prairie].
prerie (Marele dicționar de neologisme, 2000)PRERÍE s. f. regiune de stepă din America de Nord, cu ierburi înalte și subarbuști. (< fr.
prairie)
prerie (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)PRERÍE (‹
engl.,
fr.)
s. f. Tip de vegetație ierboasă caracteristic pentru partea centrală a S.U.A. și cea central-sudică a Canadei, cu climă temperat-continentală; zonă biogeografică caracterizată prin acest tip de vegetație, care se desfășoară sub forma unei fâșii longitudinale, între 55º și 32º
lat. nordică. În partea de E a zonei de
p. predomină câmpiile, iar în V relieful de podiș. Vegetația specifică a fost în cea mai mare înlocuită de culturi agricole sau pășuni cu compoziție floristică profund modificată. Faună caracteristică: coiotul, vulpe de
p., numeroase rozătoare (popândăul, cățelul de
p.), iepurele de
p., șerpi, șopârle. Bizonii, în trecut în număr de câteva milioane, se mai păstrează astăzi doar în câteva rezervații.
prerie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)preríe s. f.,
art. prería, g.-d. art. preríei; pl. preríi, art. preríile