prepuielnic (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))PREPUIÉLNIC, -Ă, prepuielnici, -ce, adj. (
Înv.) Bănuitor, neîncrezător. – Din
prepune1 +
suf. -elnic.prepuĭelnic (Dicționaru limbii românești, 1939)prepuĭélnic, -ă adj. (d.
prepun, prepuĭ).
Est. Bănuitor, neîncrezător.