premisă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PREMÍSĂ, premise, s. f. 1. (
Log.) Fiecare dintre propozițiile inițiale ale unui raționament, din care se deduce concluzia.
2. Idee de bază, punct de plecare. [
Var.:
premíză s. f.] – Din
fr. prémisse.premisă (Dicționar de neologisme, 1986)PREMÍSĂ s.f. 1. (
Log.) Fiecare dintre primele două judecăți ale unui silogism, din care se deduce concluzia. ♦ Fiecare enunț dintr-un șir de enunțuri din care este dedus un alt enunț.
2. Idee de bază; (
p. ext.) bază, condiție. [Var.
premiză s.f. / < fr.
prémisse, cf. lat.
praemissa].
premisă (Marele dicționar de neologisme, 2000)PREMÍSĂ s. f. 1. punct de plecare al unei acțiuni, argumentații etc. ◊ idee de bază. 2. fiecare dintre primele două judecăți ale unui silogism, din care se deduce concluzia. (< fr.
prémisse, lat.
praemissa)
premisă (Dicționaru limbii românești, 1939)*premísă f., pl.
e (mlat.
praemissa, subînț.
sententia, părere pusă înainte, d.
praemittere, -missum, a trimete înainte).
Log. Propozițiune exprimată în aintea [!] concluziuniĭ într´un silogizm [!]:
din premise se trage concluziunea. – Fals
-iză.premisă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)premísă s. f.,
g.-d. art. premísei; pl. premíse