premeditație(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) PREMEDITÁȚIE,premeditații, s. f. (Înv.) Premeditare. [Var.: (înv.) premeditațiúne s. f.] – Din fr. préméditation, lat. praemeditatio, -onis.
premeditație(Dicționar de neologisme, 1986) PREMEDITÁȚIEs.f. (Rar) Premeditare. [Gen. -iei. / < fr. préméditation, lat. praemeditatio].
premeditație(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) premeditáție (înv.) (-ți-e) s. f., art. premeditáția (-ți-a), g.-d. art. premeditáției; pl. premeditáții, pl. premeditáțiile (-ți-i-)