premeditare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PREMEDITÁRE, premeditări, s. f. Acțiunea de
a premedita și rezultatul ei; premeditație. ◊
Loc. adj. și adv. Cu premeditare = (în mod) premeditat. –
V. premedita.premeditare (Dicționar de neologisme, 1986)PREMEDITÁRE s.f. Acțiunea de a premedita și rezultatul ei; plănuire, punere la cale; premeditație. [<
premedita].
premeditare (Marele dicționar de neologisme, 2000)PREMEDITÁRE s. f. faptul de a premedita. ◊ (jur.) circumstanță agravantă în săvârșirea în mod deliberat a unei infracțiuni. (< premedita)
premeditare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)premeditáre s. f.,
g.-d. art. premeditắrii; pl. premeditắri