prelucrare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PRELUCRÁRE, prelucrări, s. f. Acțiunea de
a prelucra și rezultatul ei; (
concr.) operă literară, științifică, expunere cu caracter politic etc. realizată pe baza unui izvor cunoscut. –
V. prelucra.prelucrare (Dicționar de neologisme, 1986)PRELUCRÁRE s.f. Acțiunea de a prelucra și rezultatul ei. ♦ Expunere, conferință. [<
prelucra].
prelucrare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)prelucráre (-lu-cra-) s. f.,
g.-d. art. prelucrắrii; pl. prelucrắriprelucrare (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)prelucrare f. acțiunea de a prelucra: elaborațiune, remaniere.