preistoric (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PREISTÓRIC, -Ă, preistorici, -ce, adj. Care aparține preistoriei, privitor la preistorie, din timpul preistoriei. ♦
Fig. (Glumeț) (Foarte) vechi, învechit, perimat. [
Pr.:
pre-is-] – Din
fr. préhistorique.preistoric (Dicționar de neologisme, 1986)PREISTÓRIC, -Ă adj. Referitor la preistorie, din preistorie. ♦ (
Fig.; glumeț) Străvechi; învechit, perimat. [Cf. fr.
préhistorique].
preistoric (Marele dicționar de neologisme, 2000)PREISTÓRIC, -Ă adj. referitor la preistorie. ◊ (fam.) străvechi; învechit. (< fr.
préhistorique)
preistoric (Dicționaru limbii românești, 1939)*preistóric, -ă adj. (
pre 2 și
istoric). Anterior istoriiĭ, din timpurile din care nu există documente scrise:
epoca preistorică se împarte în treĭ etățĭ (cea de peatră [!], cea de bronz și cea de fer [!]). Relativ la preistorie:
arheologia preistorică. Fig. Iron. Antediluvian, de la patru-zecĭ și opt, de modă veche:
un frac preistoric.preistoric (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)PREISTÓRIC, -Ă (‹
fr.)
adj. Care aparține preistoriei, care se referă la preistorie. ◊
Artă p. = artă dezvoltată în epocile încadrate în preistorie. Apărută în Paleoliticul superior, plastica
p. s-a dezvoltat în jurul a două teme fundamentale – figura umană și reprezentările animaliere -, învestite cu valori magice și religioase. Cele mai de seamă manifestări de
a.p. sunt picturile și desenele rupestre gravate din grote (Lascaux, Mas d’Azil, Altamira, Peche Merle, Font-de-Gaume, Lartet) și defilee (Tassili, Čatal Hüyük ș.a.), statuetele („Venus” din Willendorf, „Venus” din Lespugue, idoli, statuete animaliere), gravuri pe piatră, os și corn, ceramica cu o remarcabilă înflorire în Neolitic (Cucuteni) și, spre sfârșitul Neoliticului, monumentele megalitice (Stonehenge, Karnak). ♦
Fig. Foarte vechi; perimat, învechit.
preistoric (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)preistóric adj. m.,
pl. preistórici; f. preistórică, pl. preistóricepreistoric (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)preistoric a. care a preces epoca istorică:
timpuri preistorice.