pregătitor (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PREGĂTITÓR, -OÁRE, pregătitori, -oare, adj. Care pregătește (
1) ceva; care servește pentru pregătire; preparator. –
Pregăti +
suf. -tor.pregătitor (Dicționaru limbii românești, 1939)pregătitór, -oáre adj. Care pregătește, preparator:
un pregătitor al copiilor pentru examin. Preparativ:
an pregătitor.pregătitor (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)pregătitór adj. m.,
pl. pregătitóri; f. sg. și
pl. pregătitoárepregătitor (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)pregătitor a. provizoriu:
hotărîre pregătitoare.