preformism (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PREFORMÍSM s. n. Teorie biologică potrivit căreia dezvoltarea unui individ constă într-o simplă creștere în dimensiuni a unei structuri existente în germen. – Din
germ. Präformismus.preformism (Dicționar de neologisme, 1986)PREFORMÍSM s.n. Concepție neștiințifică, antidialectică, care neagă dezvoltarea și schimbarea organismelor în procesul vieții lor și al interacțiunii cu mediul, susținând că toate însușirile și caracteristicile organismului matur există deja date într-o formă ultimă în germenul organismului. [Cf. fr.
préformisme, engl.
preformism, rus.
preformizm].
preformism (Marele dicționar de neologisme, 2000)PREFORMÍSM s. n. concepție eronată potrivit căreia toate însușirile și caracteristicile organismului adult există deja constituite, în formă ultimă, în germen; animalculism. (< germ.
Präformismus)
preformism (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)PREFORMÍSM (‹
germ.,
rus.,
fr.,
engl. {i})
s. n. (
BIOL.) Teorie speculativă potrivit căreia organele organismului adult se găsesc miniaturizate („preformate”) în gamet, dezvoltarea ontogenetică constând în creșteri de volum. Primele idei de
p. au fost formulate de Anaxagora (500-428
î. Hr.). A predominat în biologie până în
sec. 18.
preformism (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)preformísm s. n.