pregătire - explicat in DEX

pregătire (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
PREGĂTÍRE, pregătiri, s. f. 1. Acțiunea de a (se) pregăti și rezultatul ei. 2. (În sintagma) Pregătire de artilerie = tragere de artilerie care precedă declanșarea atacului propriilor trupe. – V. pregăti.

pregătire (Dicționaru limbii românești, 1939)
pregătíre f. Preparare, preparațiune: pregătirea de războĭ. Pl. Preparative: pregătirile de luptă. A avea pregătire (de saŭ pentru), a fi pregătit, a fi gata de ceva.

pregătire (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)
PREGĂTÍRE (‹ pregăti) s. f. 1. Acțiunea de a pregăti și rezultatul ei. 2. (MILIT.) P. de foc = acțiune masată și unitară de foc (realizată de trupe de rachete, artilerie și aviație), pregătită din timp și execută înainte de începerea ofensivei, în scopul neutralizării, nimicirii și distrugerii celor mai importante obiective, al dezorganizării sistemului de foc și a conducerii inamicului. 3. (Ind. Extr.) Ansamblu de operații prin care un zăcământ se compartimentează în porțiuni ce urmează să intre în exploatare după un plan definit de metoda de exploatare aplicată. ◊ Pregătirea lucrului = fază premergătoare punerii în aplicare a unui proces tehnologic nou, necesară pentru realizarea unui produs în condițiile cele mai favorabile și în care se stabilesc metodele de lucru. Pregătirea sondei = ansamblul operațiilor executate la o sondă de foraj din momentul în care s-a ajuns cu sapa la stratul de deasupra stratului productiv până la punerea în funcțiune a sondei.

pregătire (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
pregătíre s. f., g.-d. art. pregătírii; pl. pregătíri

pregătire (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
pregătire f. preparațiune.