preferință - explicat in DEX

preferință (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
PREFERÍNȚĂ, preferințe, s. f. Întâietate acordată unui obiect, unei situații, unei ființe atunci când există posibilitatea de a alege dintre mai multe obiecte, situații sau ființe; înclinație față de o anumită ființă. ◊ Loc. adv. De (sau cu) preferință = cu deosebire, mai ales. [Var.: (înv.) preferénță s. f.] – Din fr. préférence.

preferință (Dicționar de neologisme, 1986)
PREFERÍNȚĂ s.f. Predilecție. ◊ De preferință = cu deosebire, mai ales. [Pl. -țe, var. preferență s.f. / cf. fr. préférence, it. preferenza].

preferință (Marele dicționar de neologisme, 2000)
PREFERÍNȚĂ s. f. faptul de a prefera pe cineva sau ceva; predilecție. ♦ de ~ = cu deosebire, mai ales. (< fr. préférence)

preferință (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
preferínță s. f., g.-d. art. preferínței; pl. preferínțe

preferință (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
preferință f. 1. act prin care se preferă o persoană sau un lucru altuia; 2. pl. semne particulare de afecțiune sau de onoare.