preferință (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PREFERÍNȚĂ, preferințe, s. f. Întâietate acordată unui obiect, unei situații, unei ființe atunci când există posibilitatea de a alege dintre mai multe obiecte, situații sau ființe; înclinație față de o anumită ființă. ◊
Loc. adv. De (sau
cu) preferință = cu deosebire, mai ales. [
Var.: (
înv.)
preferénță s. f.] – Din
fr. préférence.