predomnire (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PREDOMNÍRE, predomniri, s. f. (
Înv.) Acțiunea de
a predomni și rezultatul ei; predominare. –
V. predomni.predomnire (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)predomníre (
înv.)
s. f.,
g.-d. art. predomnírii