precupeț (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PRECUPÉȚ, -EÁȚĂ, precupeți, -e, s. m. și
f. Persoană care cumpăra de la producător zarzavaturi, fructe, păsări, ouă etc., pe care le revinde apoi cu preț mai ridicat, în piață sau pe străzile orașului. ♦ Producător individual (de legume, fructe etc.) care își vinde produsele pe piață. – Din
bg. prekupeč.precupeț (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)precupéț (precupéți), s. m. –
1. Vînzător ambulant de verdețuri și produse de casă. –
2. Negustor, comerciant. –
Var. înv. precupici. Sl. prĕkupici sau
bg. prĕkupec (Miklosich,
Slaw. Elem., 40; Conev 77),
cf. cupeț. –
Der. precupeață, s. f. (vînzătoare);
precupi, vb. (
înv., a negustori, a face comerț), din
sl. prikupiti, sb. prekupiti; precupeți, vb. (a face negoț; a specula; a vinde scump; a economisi; a se tocmi);
precupețeală, s. f. (tocmeală; speculă).
precupeț (Dicționaru limbii românești, 1939)precupéț, -eáță s., pl. f.
ețe (bg.
prekupec, vsl.
prĭekupĭcĭ, d.
prĭekupiti, a mitui; rus.
perekupitĭ, a cumpăra în aintea [!] altora. V.
cupeț). Vînzător ambulant orĭ stabil de legume, poame, păsărĭ, cărbunĭ ș. a. – În vest și
pricopeț.precupeț (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)precupéț (rar)
s. m.,
pl. precupéțiprecupeț (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)precupeț m. vânzător de legume uscate (fasole, mazăre) și de păsări, fără a avea prăvălie. [Slav. PRĬEKUPIȚĬ, care corupe cu bani, lit. acaparator].