precupeți (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PRECUPEȚÍ, precupețesc, vb. IV.
1. Intranz. și
tranz. (Rar) A practica meseria de precupeț;
p. ext. a vinde cu preț de speculă; a trafica.
2. Tranz. Fig. (În propoziții negative) A nu cruța nimic, a face totul pentru reușita cuiva sau a ceva, a dărui din plin, din belșug, cu generozitate. – Din
precupeț.precupeți (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)precupețí (a ~) vb.,
ind. prez. 1
sg. și 3
pl. precupețésc, imperf. 3
sg. precupețeá; conj. prez. 3
să precupețeáscăprecupețì (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)precupețì v.
1. a acapara;
2. a trafica:
posturile se precupețesc AL.;
3. fig.
cari precupețesc dreptul văduvei BĂLC.