precorectură (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PRECORECTÚRĂ, precorecturi, s. f. Corectură făcută înainte de a da un manuscris la tipar. –
Pre1- +
corectură.precorectură (Dicționar de neologisme, 1986)PRECORECTÚRĂ s.f. Corectură făcută înainte de a da manuscrisul la tipar. [<
pre- +
corectură].
precorectură (Marele dicționar de neologisme, 2000)PRECORECTÚRĂ s. f. corectură înainte de a da manuscrisul la tipar. (< pre- + corectură)
precorectură (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)precorectúră s. f.,
g.-d. art. precorectúrii; pl. precorectúri