precorector (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PRECORÉCTOR, -OÁRE, precorectori, -oare, s. m. și
f. Persoana care face operația de precorectură. [
Acc. și:
precorectór] –
Pre1- +
corector.precorector (Marele dicționar de neologisme, 2000)PRECORÉCTOR s. m. cel care face precorectură. (< pre- + corector)
precorector (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)precoréctor s. m.,
pl. precoréctori