preapodobnic (Dicționar de arhaisme și regionalisme, 2002)
preapodóbnic, -ă, adj., s.m. (înv.) 1. (adj.; calificativ dat lui Dumnezeu) sfânt, desăvârșit. 2. (s.m.) om cleric, sfânt foarte cuvios, extrem de cucernic, de evlavios.
preapodobnic (Dicționaru limbii românești, 1939)
preapodóbnic, -ă adj. (vsl. prĭepodobĭnŭ). L. V. Sfînt, cuvios. – Și -bít.