preaiubit (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PREAIUBÍT, -Ă, preaiubiți, -te, adj. (
Înv. și
pop.; adesea substantivat) Foarte iubit, deosebit de drag; scump. –
Prea +
iubit.preaiubit (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)preaiubít (
înv.,
pop.)
adj. m.,
pl. preaiubíți; f. preaiubítă, pl. preaiubíte