preaînțelept (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PREAÎNȚELÉPT, -EÁPTĂ, preaînțelepți, -te, adj. (
Înv.; adesea substantivat) Foarte înțelept; învățat. ♦ (Despre cuvinte, acțiuni etc.) Plin de înțelepciune; care denotă multă înțelepciune. –
Prea +
înțelept.