prânzișor (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PRÂNZIȘÓR, prânzișoare, s. n. (
Înv. și
pop.)
1. Prânzul (cel) mic; prânzuleț, prânzuț.
2. Loc de pe bolta cerească în care se află soarele la prânzișor (
1). –
Prânz +
suf. -ișor.