pralină - explicat in DEX

pralină (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
PRALÍNĂ, praline, s. f. Bomboană cu învelișul de ciocolată sau de zahăr și cu miezul de migdală sau de nucă. – Din fr. praline.

pralină (Dicționar gastronomic explicativ, 2003)
PRALÍNĂ s.f. 1. Bomboană cu miez de migdală sau alună întreagă, trasă în ciocolată; în general, bomboană de ciocolată umplută cu o pastă pralinată; din fr. praline. 2. Masă crocantă de culoare brun-roșcată, preparată prin caramelizarea zahărului împreună cu fructe uleioase întregi (migdale sau alune), apoi zdrobită și utilizată ca barot în creme, înghețate, umpluturi de bomboane (praline) ș.a.; din fr. pralin.

pralină (Dicționar de neologisme, 1986)
PRALÍNĂ s.f. Bomboană cu înveliș de ciocolată sau de zahăr, având miezul umplut cu nucă sau cu migdală. [< fr. praline].

pralină (Marele dicționar de neologisme, 2000)
PRALÍNĂ s. f. bomboană cu înveliș de ciocolată sau de zahăr, având miezul umplut cu nucă ori migdală. (< fr. praline)

pralină (Dicționar de argou al limbii române, 2007)
pralină, praline s. f. femeie senzuală, cu nuri.

pralină (Dicționaru limbii românești, 1939)
*pralínă f., pl. e (fr. praline, de la numele mareșaluluĭ du Plessis-Praslin [1598-1675], al căruĭ bucătar a inventat aceste bomboane). Migdală învălită [!] în zahăr ars.

pralină (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
pralínă s. f., g.-d. art. pralínei; pl. pralíne

pralină (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
pralină f. migdală zaharisită.